:censored:
Cuvânt înainte
Tableta din hyperspatz reprezintă selecția ori, dacă preferați, antologia textelor publicate de subsemnatul pe Internet începând cu 2004, pe blogurile mele ori pe zidurile altor bloggeri sau editorialiști, fie cu semnătura Viorel Padina, fie cu nickname AVP (acronimul lui Abălaru Viorel Padina). Deosebirea dintre aceste texte și cele din „Hyperspatz patrol” este aceea că în timp ce textele din „patrula hyperspatzială” sunt conjucturale sau chiar punctuale, replici date ad-hoc unui forumist sau altuia, cele din „Tableta din hyperspatz” sunt, dacă-mi permiteți, sub specie aeternitatis // AVP
Mă-ntreb, după două mii de ani, iacătă, dacă oamenii vor fi înțeles cu adevărat de ce Christ s-a născut într-o iesle, de ce ucenicii lui au fost doar niște oameni simpli,
dar cu inimă mare și de ce a fost dat pe mâna gealaților romani chiar
de concetățenii săi, așa cum în secolii anteriori Socrate fusese nevoit
să-și bea cucuta din pricina mărginirii contemporanilor.
Trist e că unii dintre cei care înțeleg
corect enorma nedreptate ce li s-a făcut marilor inovatori de către
contemporanii lor farisei sau obtuzi, ei bine, chiar ei nu vor rata
prima ocazie pe care timpul le-o va scoate-n cale de a-l crucifica,
beli, cucutiza ori măcar scuipa, înghionti sau umili pe next,
cum ar veni, fără să le treacă prin minte că e vorba, în fond, de
aceeași situație nebună și de aceeași criminală mână ca și-n trecut.
Doar niște oameni cu inima deschisă puteau crede, pur și simplu, în ceea
ce vedeau (minuni preste miruni), fără să tot cârcotească întemeindu-se
pe Cartea lor veche și depășită, vai ! Goethe le-a zis bine fudulilor futili : „Mediocrii sunt mândrii de ceea ce știu și trufași față de ce nu știu”.
N-așa…? Atunci când El – calea,
adevăru’ și viața – irumpse pt prima data din Virtualitate nu se duse
între cărturari, între egzperții cărții sau să se-mbrace în mătăsurile
și-n atlazele din casele alese și din palate, pretinzând să bea
băuturile tămâioase sau parfumate și să se-mbie cu mâncările rafinate
ori cu femeile gustoase și catifelate, ci se amestecă – de ce oare ? –
cu doi trei pui de măgărițe și mioare, cu balegi aburinde și paie
amoniacale, cu magii mirosind a brânză iute și a sudoare, cu sfârcu’
maicii preacurate, însă de-o lună ne-mbăiată și obosită tare, cu vameși
bețivi și cu pescari care nu știau să citească decât în stelele de mare
și să numere doar pe ochii pescilor din avele pescuitoare, cu bandiți de
drumu’ mare și cu alți contimporani care, supărați fiind ei pe viața
asta pe care le-o ofereau stăpânirea, pillat, nevasta, patronu’,
vecinu’, amnaru’, buzunaru’ sau iasca, îl bătură cu funii și ghimpi
preste mâini, pept, frunte și picioare, îi înfipseră piroane în coasta
fragedă și-n tibia supțire ca o trestie unduitoare, îi sfâșiară cămașa
cu miros de candoare, îl… :censored:
+++++++++++++
Text
original & comments: aici.
No comments:
Post a Comment