Wednesday, March 13, 2013

Habemus Papam


În ce mă privește, aștept un Papă sau un Popă care să înțeleagă Planeta Ou, alou… Un Papă sau un Popă care să perceapă de profundis faptul că Planeta Albastră, asta a noastră, din care sugem divina colastră, nu e un oarecare firicel de praf în hău sau un lucru de disprețuit în comparație cu Spiritul lui Dumnezeu, ci e de fapt Chipul Său din actualul spațio-temporal Empireu, deci e Vârful Său cel mai Nou & Now, așa după cum trupul ista păcătos, al meu sau al tău, nu e doar lucrul cel mai complex & spectaculos din tot universul firoscos, însă e lăcașul fără de care duhul or spiritul s-ar risipi ca un stol de potârnichii speriat de ulii și de fapt nici n-ar mai fi, mey, copii, întrucât trupul si spiritul sunt un tot inseparabil, la început, la sfârșit și acuma, Tatăl și Fiul fiind indestructibil Una. După cum am mai spus, voila :
După cum unii dintre voi cunosc deja, Ipoteza Kosmosului Germinativ presupune că existenţa actuală s-a născut dintr-o Sămânţă originară, în urma încolţirii or exploziei prin Big-Bang, iar de atunci lumeea se tot umflă în timp şi spatz, creşte, se coace, se deplasează spre roşu, cum s-a spus, generând în dezvoltarea-i ascendent-spiralată forme existenţiale din ce în ce mai complexe, începând de la starea simplicissim-plasmatică din secunda zero a spaţiu-timpului şi până la  Biosfera planetei a 3-a de lângă Soarele-Clocitoare, recte Planeta Ou, aşa cum îi zic eu, care după mine reprezintă vârful săgeţii timpului şi deci culmea Creaţiei de până la acest ceas kosmic. Întrebarea pură şi simplă, in spe, e : ce anume se găsea în Sămânţa originară a Universului – materie or spirit, bre… ? :roll: Ei bine, io cred că-n Singularitatea aia de dinaintea timpului şi spaţiului (timp şi spaţiu care nu vor apărea decât după ce Sămânţa va fi încolţit, a nu se omite) materia şi spiritul erau îngemănate în unicul Logos, aşa cum în orice mirabilă sămânţă se găseşte atât ADN-ul  generator al unei anumite forme de viaţă, deci softul după care se va face concepţia, naşterea, creşterea şi descreşterea vieţii materiale pe care ADN-ul o numeşte şi-o organizează ca atare în acea formă, cât şi – deci – materia ori substratumul fizic din care forma se va modela după chipul şi asemănarea sa (a ADN-ului genitor), printr-un proces de devenire în spaţiul-timp-ul înconjurător.
 
La finalul finalurilor, când se vor fi consumat toate secvenţele softului scris în Cartea Vieţii de la Începutul Veacurilor iar procesul devenirii universale va lua sfârşit, din materia transfigurată in integrum în stadiul Omega se va reconfigura spiritul lui Alfa, iar timpul şi spaţiul vor fi absorbite în Bulboana finală (totuna cu cea iniţială, de altfel, din moment ce vorbim – iar –  de atemporal şi nonspaţial).
 
Altfel spus – în nişte cuvinţele belfereşti, ca pentru Carco al nost -, spiritul e forma de existenţă a materiei în Virtualitatea de dinaintea timpului şi spaţiului, iar materia e forma de existenţă a spiritului în spaţiu-timpul Realităţii care e.  Una fără alta nu se poate, bre, cârcotaşule.  Punctum. (La început a fost Cuvântu… : deci Cine ? sau Ce ?)

++++++++++++++
Text original & comments: aici.

No comments:

Post a Comment