Tuesday, November 18, 2014

De la „revoluţia în direct” la „revoluţia on-line” (1)


N-am timp timp să dezvolt prea mult ideea, ci doar o voi schiţa, deocamdată, după ce o mai atinsesem în treacăt, altădată. „Revoluţia în direct”, se ştie, a fost găselniţa prin care tovii şi băieţii aborigeni, mai mult decât alţi moroi de acest soi (cu excepţia moroilor mai balşoi, din talpa lagărului socialist, URSS, care nici măcar n-au făcut efortul să salveze aparenţele, astfel că despre Gorbaciov, Elţin sau Putin s-a ştiut din capul locului că au fost KGB), „au minţit poporul cu televizorul„, intoxicând şi manipulând o populaţie naivă şi înfricoşată, ce urmărea cu sufletul la gură lupta pe viaţă şi pe moarte dintre „emanaţii revoluţiei” şi „terorişti„, făcând-o să creadă că „luptătorii” din faimosul Studiou 4 al Televiziunii Române Libere (cică), sunt Salvatorii Naţionali, sunt noii „revoluţionari”, cei care ne-au scăpat de tiranul Ceauşescu şi care de aceea merită să conducă ţara pe calea „adevăratului socialism democratic„(nimeni nu visa pe-atunci la mai mult). Evident, „revoluţia română” (la care în dramaticele seri din decembrie 1989 se uita cu lacrimi în ochi tot globul pământesc, prin CNN, care preluase emisiile TVR-L) n-a fost decât „o minciună mare cât secolul„, aşa cum s-au prins încă din 1990 ziariştii străini oneşti, care de atunci încolo vor vorbi despre „revoluţia în direct” ca de un exemplu-şcoală de manipulare prin TV a credulilor telespectatori statistici. Despre uriaşa înscenare din 1989 am scris şi eu mai multe articole publicate la rubrica de „Capse” pe care prietenul şi comilitonul meu literar din studenţie, Călin Vlasie, mi-o crease în „Calende” în anii 90 (o parte din aceste texte fiind reunite în Publicistica de hârtie), însă am tipărit un text şi în „Contrapunct”, revista pe care „noii revoluţionari” din „domeniul cultural” o înfiinţaseră, o înzestraseră şi o dăruiseră tinerilor scriitori postdecembrişti, n-aşa? însă numai după ce jmecheroşii tovi şi băieţi donatori, cei din underground, „revoluționarii„, avuseseră grijă să-i încadreze redacţia numai cu tinere talentate verificate, pentru ca la o adică să-şi facă, şi prin ele, parte şi să nu carecumva să se ridice la cucurigul tinerei ierarhii culturale postrevoluţionare şi alte nume decât cele dictate și legendate de AS-ul „revoluţiei în direct„. Reiau aici şi acum acel articol din „Contrapunct”, sperând că măcar azi, preste mode şi timp, cititorii mei vor înţelege cine e AS-ul acestor vremi şi jumătăţi de vremi, redându-mi iluzia că nu sunt chiar singur cuc într-un bobor condus până la „revoluţia în direct” de un dictator năuc, pe urmă de bande de acoperiţi înarmate cu-o sticlă de ulei plus una de suc, iar de-acuma de reţeaua occupystului mascat din feisbuc.
+++++++++++++++++++++++++++++++++++++++
Tunul catodic

E, din păcate, adevărat: dacă misteriosul păpuşar al scenei noastre potdecembriste (să-l numim deocamdată „AS”…)) ar pierde 99% din sinapsele insidioaselor sale manevre (parlamentul, preşedinţia, guvernul, FSN-ul, VR-ul şi celelalte aripi de bătaie tactică, monadele securizate ale corporaţiei de „gazde”, „surse” & „răspândaci”, inclusiv toate figoarnele de asalt: „Azi”, „Dimineaţa”, „România Mare”, „Europa”, „Totuşi iubirea”, „Democraţia” etc., ori flaşnetele de învăluire: „Adevărul”, „Tineretul liber”, „Libertatea”, „Curierul Naţional” ş.a.), şi dacă ar avea împotrivă nu unul, ci zece spiriduşi ca PMB, başca o „Românie literară” ca pentru China, rămânându-i în schimb, prin absurd, DOAR TELEVIZIUNEA, nici atunci partida n-ar fi pierdută pentru AS, helas…!

Efectul loviturii de tun catodic asupra unei populaţii malaxate de amarnicii ani colectivişti e inimaginabil de eficient: căci voinţa manipulatorilor postului de emisie se transmite prin mămăliga subliminală a telespectatorilor ca unda lui Maxwell prin eter, inconştientul colectiv al abonaţilor TV (8/10 din electorat) devenind aşadar chiar substratum-ul vectorului pornit de pe Unicul Post ! Şi dacă io deţin acest SCUD strategicissim şi vreau să-mi lansez pohta ce-am pohtit, cine mă mai poate opri ?! Poa’ să vie şi Laika, şi americanii, şi Busha, şi Mişa, şi maika tuturor martirilor revoluţiilor de la 1789 încoace, plus sindicatele de la Alfa la Omeg, plus toţi nemâncaţii Sahelului alături de greviştii foamei, – prea târziu !…
Cel ce înţelese perfect rolu’ copleşitor al Televiziunii în recucerirea Estului Pustiit fu chiar Maestrul de mai sus, spânul nostru cel de tot basmu, AS-ul aşilor. Când Revoluţia de Catifea acoperi cu faldurile-i languroase Hradul şi Muntele Vitoşa, iar cu pulpana-i spulberă elegant ditamai Zidul Berlinului, când, apoi, valul Revoltei de pe Bega veni spre ecluza Ciurel ca un Amazon turbat, ameninţând să înnece nu doar butaforicul splai „Victoria Socialismului”, dar şi Prospectul Nevski de mai încolo (după principiul vaselor comunicante), invizibilu’ se dete de trei ori peste cap şi se prefăcu în Făt-Frumos, iar pe urmă, aplicând faimoasa tactică a voinikului din poveste, care după cum ştim arunca în faţa Urgiei piepteni, gresii şi altele, ce preschimbându-se în referentul lor deturnau la ţanc Marea Fugăreală (executată contra sa de Scorpie), ce se gândi el? Ia să arunc în faţa viiturii ăsteia TELEVIZORU’, să vedem ce-o să fie ! Şi adevărat l-a plasat (începând cu 21!) la Palat şi-am aflat: că Piaţa cu pricina se numeşte de atunci, fireşte, a Revoluţiei ! Iar Spânul domneşte, vezi bine, de-acum, în ţara lu Verde-împărat, fiind deja pe cale de a se însura şi cu a doua zisă-verişoară, după ce primise împărăţia lu’ unchiu-său plus 30% din acţiunile tronului vecinului Roş-împărat (care până la urmă îi va lăsa totul, moşu’ neavând copii !), asta în timp ce oasele bietului veritabil Făt-Mumos, transformate în mape îngălbenite pe jumătate şi ştampilate drept în noadă cu parafa SRI-ului, putrezesc pentru următorii 90 de ani în fontana de la Berevoieşti…

Contrapunct, mai 1991

(va urma)


+++++++++++++
Text original & comments: aici.



No comments:

Post a Comment