Wednesday, September 17, 2014

Cine crede că România se poate schimba peste noapte e un biet nebun, nu gânditor sau conducător shogun


Una e să crezi, la tinerețe, că lumea și cu atât mai abitir țărișoara ta dodoloață, n-așa?, se poate schimba preste noapte sau cât ai bate din palme, fiind suficient să vrei tu și cu încă vreo doi-trei tinerei cu avânturi de zmei sau de lei paralei chestiutza asta, și alta e să crezi în această nălucă la maturitate sau la bătrânețe, după ce ai avut ocazia să te convingi de zeci sau de sute de ori că e enorm de greu să fii până și dirigintele unei clase de obrăznicături ori de putori, al unei echipe de fotbalitori, al unui bulău de infractori sau al unei uniuni de creatori, darmite să fii schimbătorul de viteze al unei națiuni fără pic de respect pentru valorile mai breze, pentru eroi civilizatori sau pentru superiori și care nici Domnului nu i se-nchină, decât la mari strâmtori sau doar de ochii lumii, la pomeni sau la sfintele sărbători, caz în care te numeşti (deci dacă stăruieşti să crezi şi la senectute în faptele şi-n personajele din basmele rumânești) cuc de Plătăreşti, nu gânditor sau „revoluţionar” iepocal, cum își închipuie unii că sunt, suiți pe valul cică popular, halal.

Căci – vezi bine – nici gând să poată fi schimbat radical, în real, într-un cincinal sau într-un secol, măcar, un bobor care până acum un veac încă trăia în bordeie subt pământ şi care şi azi îşi dobândeşte ştiinţa de carte practic după acelaşi model de învăţământ şi după o curriculă şcolară dublu seculară, în care ora de religie se regăsește în primul rând, fără să mai punem la socoteală metoadele de predare identice cu cele de pe vremea pedagogului de școală nouă din Caragiale. Cât despre „lanțul slăbiciunilor”, de asemenea caragialian, acesta nu doar că n-a ruginit la zale, ci s-a transformat într-un lanț de pile naționale producătoare pe bandă rulantă de diplome doctorale, într-un carusel de universități și institute academice locale în care copilul de bani gata, băiatul secretizat sau baronul din bani de furat, ajuns miliardar înainte de a fi fost alfabetizat, intră la facultate vițel curat și iese bou titrat, gata să parvină în orice loc călduț asigurat de statul hipergonflat și hipercentralizat. Și câte astfel de domenii de activitate nu sunt de restructurat, de regândit și de reformat din temelii, lucru ce nu se poate face cât ai clipi decât în desenele animate cu „Tom și Jerry”, iar în realitatea de vorbe goale doar în campaniile electorale pline de penibile isterii sau de manipulatorii jmecherii, pe care n-ar mai trebui să le crediteze nici cetățenii turmentați spre demenți, darmite niște oameni maturi și, cel puțin teoretic, intelighenți.

După ce a fost aburcată în căruța UE printr-o fericită întâmplare, determinată nu de faptul că națiunea română e mai norocoasă ori mai iubită de Domnul Vieții decât alte națiuni viețuitoare, ci de faptul că tendința globalizatoare a impus lărgirea granițelor Europei și Hiperboreeii nord-atlantice mai spre Soare-răsare, România, aflată cu secole de civilizație cel puțin în urma unor națiuni europene din jur, și-n caz că nu va avea soarta s-ajungă Românica pour toujours, n-are altceva de făcut decât s-aștepte ca Vestul să vină încet-încet preste ea, cu viteza a III, a IV-a sau a V-a, asta e situația, odată cu urmașii românilor individuali ce-și vor fi părăsit vatra strămoșească, îndată ce se va fi putut, sătui de shitul național în care s-au născut ori alungați de haiticul de fiare năvălit preste ei din ale infernului colectivist furnale. Iar până atunci, deci până când Estul se va confunda cu Vestul european, singura condiție pe care o vor avea de îndeplinit frățiile statale locale, an de an, va fi imitația Europei, tale quale, fără idei sociale ori juridice originale, care n-ar face decât să complice și să întârzie procesul de integrare europeană, la capătul căruia România nu va mai fi România din iepoca lu’ muma ori tica sau din vremea lu’ străbunica-balcanica, însă nu va fi, doamne ferește, nici Românica, ci va fi doar o altă regiune a Europei Domnului Zeu, suitoare împreună cu zonele continentale înconjurătoare spre next stage al Planetei-Ou, în care, dacă populația europeană locuitoare va mai avea interes sau drag, firește, încă se va mai vorbi mumoasa limbă ce i se zice aici și acum românește.


+++++++++++++

Text original & comments: aici.

No comments:

Post a Comment